Creator epic, Rebreanu e interesat, sub raport stilistic, de exactitatea exprimarii, de acvarea stilului la structura personajelor.Metaforele sunt la el rareori banale., comparatiile - fara a fi frecvente - au, in schimb, expresivitate:Multimea, framantata ca o balta rascolita de o furtuna naprasnica” sau “In izbucnirea de furie … ca un trasnet clocit mult in nori si cazut fara obisnuitele tunete si fulgere pregatitoare.
Mutimea verbelor arata ca autorul pune accentul pa actiune : ‘’ batranul Miron Iuga, fara cunostinta…ramase in picioare in mijlocul taranilor care, indesandu-se sa-l loveasca, parca-l sprijineau sa nu cada.” Un procedeu frecvent folosit de scriitor, atunci cand reproduce vorbirea taranilor, este elipsa.Intreruperea vorbirii este determinata fie de factorii interni, inhibitori (timiditate, dificultati de exprimare), fie de factorii externi care impun prudenta. Taranii n-au curajul sa exprime ceea ce doresc si de aceea vorbesc cu subintelesuri : “-Bati coasa, Trifoane, ori?’’…intreba Leonte fara mirare.”; “Rabzi,rabzi si oftezi pana nu mai poti s-apoi…”; “Din iarna asta nu-I chip sa iesim.Ori murim,ori…” sau “Apoi pana n-om pune mana pe topoare nici noi n-om…”
In stilul lui Rebreanu acest procedeu atesta excelenta cunoastere a sufletului taranesc.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu