Comentariu literar la romanul Enigma Otiliei de George Calinescu

Comentariu literar la romanul "Enigma Otiliei "

de G. Calinescu


G.C. va continua in contextual literaturii romane interbelice seria personalitatilor de tip encyclopedic, universal inceputa de D.Cantemir si continuata de B.P.hasdeu si N.Iorga. Este un spirit renascentist de vast orizont cultural de o vie imaginatie creatoare, cu o putere de sinteza extraordinara, un admirabil professor cu o inalta constiinta culturala este deopotriva critic si istoric literar, eseist, poet, dramaturg, romancier, comparat adesea cu Balzac si tolstoi.

Ca romancier, G.C. descinde in filiatie de Ion Ghica si N.Filimon, tipul firesc de roman fiind cel obiectiv, dupa cum remarca Paul Georgescu. La aparitia Enigmei Otliei in anul 1938, romanul ca specie, avusese o evolutie extreme de rapida, dominand literature romana interbelica. Liviu Rebreanu deschisese drumul romanului romanesc prin Ion in 1920 impunand tipul obiectiv.

S-a observat ca aceasta perioada a fost deosebit de fertile pt literatura romana, afirmandu-se noi creatii literare prin care se sintetizeaza si se integreaza valoric in cunostinta universala: “Ion” 1920, “Padurea Spanzuratilor” , “Baltagul” de M.Sadoveanu 1933, “Patul lui Procust” de Camil petrescu, (1930)Intaia noapte de dragoste intaia de razboi, (1935-1942) – Fratii jderi.

Aria tematica a romanului romanesc s-a largit substancial: prin ion se afirmase stilul obiectiv, romanul fresca la fel ca si in rascoala, M.Sadoveanu intemeiaza creatia histórica apon camil Petrescu si hortensia Papad Bengescu pun bazele romanului Modern mutand tehnica de la sat la oras, adoptand noi tehnici narative sub influenza unor scriitori ca Marcel Proust si Andre Gide.

Enigma Otiliei (1938) cel de-al 2-lea roman al lui G.C dupa cartea nunti constituie o revenire la formula obiectiva la metida balzaciana. In epoca exista o controversa teoretica intre sustinatorii romanului tradicional de factura balzaciana si cei ai formulei moderne (C.petrescu) . Vrand sa demonstreze ca formula balzaciana este cea mai potrivita pentru lit.rom. si ca aceasta mai poate da nastere unor creatii noi, creatii viabile G.C.elaboreaza E.O.ca pe o scriere polínica, o replica literara la cultivarea asidua a romanului modern prustian, dar si o ilustrare a conceptiilor sale despre curentele literare”un exista in realitate un fen.artistic pur, clasic or romantic.Clasicism,romantism, sunt 2 tipuri ideale, neexistente practic in stare genuila, reperabile in analiza din retorta”. E.O.este deci, situata intre tarditie si inovatie , un roman realist obiectiv de tip balzacian, prin tema abordata :mostenirea care declanseaza si mobilizeaza energii umane aflate in confruntare.

Titlul inicial “parintii Otiliei” (schimbat de editor in “e.o.”)ilustreaza motivul balzacian al paternitatii concretizat in rap dintre parinti si copii pe fundalul societatii romanesti dela inceputul sec al 19.

Genera romanului se afla in interiorul biografiei autorului concret, dupa cum insusi marturiseste intr.-un frag de jornal:”Decesul sotilor Popescu in urma careia Simion,fratele a invadat cu numerosii lui copii casa dibuind banii si lunad lacom din ei”. Autorul concret si-a surpirns atunci intentia de a scrie un roman pe ac tema “nulitatea vietii”.Imaginea O. s-a fixat si ea in memoria autorului concret inca din copilarie, dupa cum nota in « Cronica optimistului ». Chipul rudei indepartate s-a metamorfozat intr.-o proiectie ideala o dedicatie a imaginii feminitatii incat: “ori de cate ori imaginatia mea a inregistrat o fiinta feminina in ea era un min de O.” Critica literara a stabilit chiar corespondente intre imaginea lui Felix un medicinist ambitios care isi doreste o cariera universitara si autorul concret mergand pana la asemanari fizice astfel obiectivitatea romanului E.O. un este totala din mom ce se considera ca autorul contret s-a priectat in 4 pers :in felix prin elem. Mai sus mentionate, In O. prin faptul ca aceasta a devenit simbolul eternului feminin pe care autorul concret la cautat in permanente, in Pascalopol pt ca si-ar fi dorit sa isi manifeste gustul pt estetic asemenea rafinatului personaj, in Stanica Ratio pt ca ii apreciaza simtul practic si ii FACE sa evolueze pe scara sociala.

Titlul dat de editor- E.O.- este justificabil prin continut decrece sugereaza imrevizibilul eroinei, caracterul ei derutant intruchipand eternal feminin:”un O. are vreo enigma, ci Felix crede ca o are”.

D.P.D.V al structurii romanului e construit pe 2 planuri narative care interfereaza destinul tanarului Felix care inainte de asi FACE o cariera parcurge o experienta erotica;historia mostenirii lui Mos Costache care cuprinde 2 conflicte: unul esencial iscat in jurul averii si cel de al 2lea care destrama clanul Tulea. Conflictul principal se bazeaza pe relatiile a 2 fam inrudite-una formata din Costache Giurgiveanu si O. fiica adoptiva a acestuia cu cea de a 2-a sotie, iar alta construita din Aglaie Tulea, Simion, si copii lor Aurica, Olimpia si Titi. In universal aceptor 2 fam intra aduse de motivatii diferite 3 persoane: Felix care dupa terminarea lic din Iasi, vine in Bucuresti, in casa tutorelui sau legal Costache Giurgiuveanu, SStanica Ratio inicial sot al Olimpiei si mosierul Pascalopol nutrind pt Otilia un amestec de afectiune, instincte erotice si paterne.

Compozitia este simetrica, circulara:incipitul este repr prin descrierea strAntim, a cladirilor, notand varietatea arhitecturala, amestecul de stiluri care faceau d nea “o caricatura in moluz a unei strazi italice”. Descrierea se incide in cercuri concentyrice zugravind casa lui Costache Giurgiuveanu in amandunte semnificative ce sugereaza calitatea si gustul estetic:imitatii ieftine, tendinta impresionarii prin grandoare. Atentia este apon concentrata pe un detaliu al casei- usa descrisa in amanunte pt a scoate in evidente relatiile dintre individ si mediul in care traieste. Aspectul neingrijit degradarea trimit la conturarea imaginii despre proprietar. Aparitia lui in pragul scarilor si replica:” Nu…nu…nu…nu sta nimeni aici, un cunosc, sugereaza parca o atmosfera sumbra si misterioasa cu aer de ruina romantica amintind de “Marile Spernte” alui lui Dickens. Finalul reprezinta descrierea aceleasi case din perspectiva scurgerii timpului si prin evocarea avenimentelor din amintirile personajului martor Felix:”aici un sta nimeni”.

Intriga romanului se dezvolta si ea pe 2 planuri care se intrepatrund:”Felix o iubeste pe O., este gelos pe Pascalopol, dar un ia nici o decizie, pt ca in prog lui de viata primeaza realizarea profesionala. O.este indragostita de Felix, dar il alege pe pascalopol pt ce stie ca i poate influenza viitorul, intuind i el un matar care o poate proteja. Celalat plan al conflictului urmareste competitia pt mostenire fapt care da prilejul de a obs realitatea sub latura ei morala.

DESI este batran, mos Costache, propietar de imobile, restaurante si alte actiuni, nutriste iluzia longevitatii si isi apara banii incat un se indura sa se desaparta de ei, infoiind-o pe O. si asigurandu-i astfel viitorul, dupa cu mar fi dorit. Clanul Tulea isi mobilizeaza toate enrgiile in vederea impiedicarii infierii in scopul de a-si insusi averea lui Costache. Iar intr.-un plan secular actioneaza Stanica in ac stop. Unul din motivele adyacente ale intrigii este ideea matrimoniala nutrita cu intentii diferite de Aurica Tulea, fata batrana si discretul Pascalopol, Ttiti Tulea si chiar Stanica Ratio cu intentia realizarii sale sociale.

Azul central al naratiunii este historia unei mosteniri, fapt pt care Costache Giurgiuveanu este considerat personajul central al romanului deoarece direct sau indirect el hotareste destinul celorlalte fiinte de hartie. Personajul nutriste atributele tipului variului, dar originalitatea naratorului il distanteaza de ceilalti avari din lic rom: Hagi Tudose si chiar daca ac lucru este sortit esecului, sa isi depasesca umila oncditie. Este o aparitie bizara inca din icipitul romanului cand Felix suna la usa casei sale. Aspectul interior si exterior al casei paraginite, reactia in fata lui Felix cand aceasta il intreaba de Costache G. constituie de la inceput indicio sigure asupra psihologiei avarului. El se teme de un intrus, un potencial hot al averii sale, virtual de oricine ar putea sa ii rapeasca banii.

Demersul analitic al romanului cumuleaza numeroase fapte, intamplari, vorbe, gesturi, ganduri care pun in lumina dorinta batranului de a-si Mari averea, Micile ciupeli fata de pascalopol, socotelile incarcate in registrul lui Felix, castiguri Mari, dobanda din inchirierea camerelor studentilor. Aceste castiguri Mari, dobanda din inchirierea camerelor studentilor. Aceste castiguri distoneaza cu privatiunuile de orden personal: hrana, imbracamintea si chiar cu zbaterea de a scoate bani din orice intreprindere: vanzarea de manuale ramase de la studenti. Banii un sunt depusi la banca, ci sunt ascunsi in casa din aceeasi teama de a un fi furat, dar si din placerea tezaurizarii. Scena in care numara banii si ii ascunde este similara cu cea din Hagi Tudose. Unele din secvente pun in lumina situatii comice care evidentiaza zgarcenia: vestimentatia, ghetele de gumislastic, nadragii largi de stamba prinsi cu sfoara, cand Hágale il dezbraca dupa primal atac.

Balbaiala si ragusala sunt de cela mai multe ori arme de autoaparare pe care le foloseste atunci cand cineva incearca sa ii ceara ceava. Dar personajul este permanent la panda, traieste intr-o suspiciune continua si este pana in final incapabil de a se desparti de o p[arte a a verii care i se cuvenea de fapt Otiliei pentru a- asegura singurei fiinte iubite un viitor bun. Toate acesste trasaturi il incadreaza in tipul avarului, eul narativ creeaza un personaj care IESE din tiparele tipologiei deoarece mos Costache se afla intr.-un continuu proces al devenirii care ii imbogateste spiritualitatea. Incercand sa isi depaseasca statutul, el evolueaza intr.-un registru tragic( Stabica Ratio ii fura banii ceea ce ii provoaca moartea) si toate pentru ca vrea sa devina altul, pentru ca isi doreste o metamorfozare a sinelui, el sezbate intre dorinte si onisnuinta, dar dorinta un poate birui automatismul, in schimb lumineaza personajul care are momente cand estte generos, tandru, protector cu cei doi orfani pe care ii iubeste sincer. Cand se imbolnaveste, angajeaza o femeie sa il ingrijeasca, cheama preotul, da bani pentru o hrana consistente, dar Costache Giurgiuveanu un poate fi generos, in adevaratul sens al cuvantului, decat cu Otilia si intelege ca cinstit este sa o adopte si sa intocmeasca testamentul pe numele fetei. Actiunile ii sunt determinatte de natura lui duala incat batranul ajunge in final ca o papusa dezarticulata asistand la cel mai grav asalt asupra averii sale.

Membrii clanului Tulea ocupa casa supraveghind-o in vederea insusirii intregii averi dupa moartea lui Costache, dar personajul isi revine si un se hoatraste nici acum. Ssa transferre averea pe numele Otiliei pentru ca spera in longevitate ratand ocazia de a deveni sublim, assa cum se intamlase cu unchiul Tache din romanul “Ultima noapte de dragoste, inataia noapte de razboi” de Camil Petrescu.

Romanul “Enigma Otiliei” este o suma de tipuri umane, el un creaza numai un avar, ci si o fata enigmatica, un tanar cinstit si ambitios, un mosier rafinat, o baba absoluta si mai ales un airivist in persoana lui Stanica Ratio. Acesta e tipul parvenitului modern de la inceputul secolului XX care un recurge la metodele care ii ridicasera in ierarhia sociala pe Dinu paturica si Tanase Scatiu, inaintasii sai. Demersul narativ desavarseste un personaj complex in acelasi timp echivoc psihologic punandu-l pe cititor in deruta. El doreste sa se imbogateasca pentru ca in conceptia sa banii sunt totul si temelia unei casatorii bazate pe dragoste si fericire si renumele avocatesc si succesul in viata politica. Provenit dintr-o familie bogata dar scapatata ce numara rude diferite rude care si-au impartit averile, Stanica e lipsit de orice mijloc de a trai. El s-a casatorit cu Olimpia sperand sa obtina o avere multumitoare de la familia Tulea. La inceputul romanului este integrat clanul Tulea in disputa pentru mostenirea lui mos Costache. Schita de portret pe care i-o realizeaza naratorul omniscient prin caracterizare directa il prezinta ca pe un barbat de o sanatate agresiva. Infatisarea si tunuta sunt ale unui om de lume, in pas cu moda, iar comportamentul vadeste o deplina siguranta:”vorbea sonor, profund, cu gest aritistic si demaclator”. Portretul se amplifica si se nuanteaza, pe parcursul naratiunii personajul nu da impresia ca savarseste ceva anume pentru a se imbogati, el nu intrevede o modalitate anume si asteapta lovitura cea care sa-i schimbe viata. De aceea alearga dintr-un loc in altul, da sfaturi, face promisiuni fara acoperire, pune la cale tot felul de aranjamente se amesteca in viata tuturor, este, deci, inepuizabil, dar arma sa este teriibilul flux verbal. Este comparabil cu eroii lui caragiale pentru ca si el spune discursuri demagogice despre societate, libertate, morala, religie, poezie. Dar mai ales despre familie ca fundament al societatii. Marea iubire de care se iluzionase s-a stins repede dandu-si seama ca Olimpia nu este femeia care sa-i asigure ascensiunea si hatareste sa se desparta de ea, isi imbraca ticalosenia intr-o haina frumoasa asa ce se desparte de Olimpia deoarece aceasta nu i-a oferit “fericirea paternitatii”. De fapt, ratiu are o extraordinara capacitate de adaptare. Este un bun actor care joaca bine si astfel cu fiecare in parte, un bun cunoascator de oameni, el exercita asupra interlocutorilor o adevarata presiune pizca assa cum se intampla in timpul lui Costache cand el povesteste despre diferite decese “cu o viteza satanica”. Spre sfarsitul romanului, cu toatta abilitatea sa, masca incepe sa-i lunece si casa lui Costache Giurgiuveanu devine universal lui zilnic in care pandeste, rassare din ubra pe neasstteptate si in cele din urma afla ascunzatoarea banilor, ii fura peovocand moartea avarului fara vreo parere de rau. acum., personajul devine idios, un are nici o urma de remuscare si joaca o comedie a minciunii, isi insuseste si din putinii bani gasita intr.-un ssaculet de Anglae, iar la inmormantare se arata ca “cel mai patruns de evlavie”. Imbogatit, Stanica se rrealizeaza si ca avocat, iar casatoria cu Georgeta il propulseaza in viata politica. Prin Stanica Ratio, G.C. depaseste tipologia de arivist creand un personaj, dupa cum remarca M. Manolescu, care are geniu.

Personajele acestui roman sunt concepute potrivit gandirii estetice a autorului abstract care pledeaza pentru “cautarea permanentelor cu scopul de a atinge universalul. Ele sunt conturate confruntadu-le cu o schema, cu un canon”. Tipologia personajelor este de esenta clasicista conturate realist, sunt caractere dominate de o trasatura fundamentala, tipuri general umane de circulatie universala:avarul, arivistul, dupa cum concepta autorul concret:”psihologia unui individ n-a devenit artistic interesante decat cand a intrat intr.-un tip. Dupa cum am vazut, modalitatile de caracterizare ale personajelor sunt clasice:descrierea mediului, portretul fizic, caracterizarea prin fapte, actiuni, opinii ale altor fiinte de hartie, autocaracterizare. Naratorul omniscient vorbeste in fiecare personaj , FACE aprecieri asupra lor.

Portrtul Agleiei-“baba absoluta, sora lui mos Costache, sotia lui Simion Tulea si mama a 3 copii:Olimpia, Aurica si Titi- se constituie din detalii precise ce indica trasaturi morale: este intruchiparea raului, o “vipera”, cum o numeste O. ea dirijeaza ofensiva impotriva fetei, un este afectata de moartea fratelui, urmarindui banii. Acreala, lacomia de bani, spiritul carcotas, rautatea sunt trasaturile ce alcatuiesc chapul babei absolute. Se prezinta cititorului prin intermediul lui Felix care o observa cu atentie:”Era o doamna cam de ac varsta cuPascalopol, cu parul negru pieptanat bine coafat intr.-o coafura japonesa. Fata ii era galbicioasa, gura si buzele subtiri, acre, nasal incovoiat si arcuit, obrajii brazdati de cateva cute m,ari acuzand o slabire brusca”.

Acest portret constituit din detalii precise sugereaza, inca de la inceput, egoismul si rautatea. Limbajul ei de mahala (“cand a murit ma-sa”)

Personajul depaseste repede, si inca de la inceputul drumului narativ, limitele normalului. Se misca intr.-un timp inert si de aceea nici n u evolueza, se plimba doar pe o traiectorie rectilinie, definitiv trasata.

Pe Felix il trateaza cu ura, socotindul inca un pretendent la mostenirea averii lui Coostache:”asa?se mira Hágale. N-am stiut: faci azil de orfani.” Sau “ –Atunci faceta pensiune, continua implacabil Hágale. O sa aiba O. cu cine se distra, ce bici Pascalopol?”

Weisman, prietenul lui Felix o numeste “baba absoluta fara cusur in rau” pentru ca un rateaza nimic din ceeace inseamna rautate (dupa ce-l interneaza pe Simion la ospiciu, fara sa o mai intereseze ceva de el, aruncadu-l ca pe un lucru nefolositor).

Felix Sima se numara printre personajele principale ale romanului, de altfel, incipitul cartii este reprezentata de intrarea lui intr.-o lume necunoscuta – casa lui mos costache-, iar in final aduce in atentia lectorului aceeasi casa din perspectiva scurgerii timpului. Din portretul realizat prin caracterizare directa, de catre natarot, aflam ca acesta este un tanar de 18 ani, a carui infatisare avea linii clasice: fata ii era insa juvenila si prelunga, aproape feminina, dar culoarea maslinie a tenului si taietura helénica a nasului corectau printr-o nota voluntara intaia impresie. Acest absolvent de liceu venit in Bucuresti are un ideal precis pt atingerea caruia isi canalizeaza toate fortele-dorinta de a ajunge o celebritate in domeniul medical. Una din trasaturile dominante este reprezentata de tenacitate incat ajunge sa se remarce in plan profesional inca din primii ani de facultate. Privit in stradania indarjita de a ajunge un medic cunoscut, naratorul creeaza un personaj care se detaseaza de oamenii comuni. intr.-adevar, in finalul romanului, el este profesor universitar , specialist cunoscut, autor de comunicari stiintifice, colaborador la reviste. Desi e constient de sentimentele sale puternice, sincere fata de Otilia si un intrevede nici o piedica in calea realizarii acestei iubiri, un reuseste sa comunice cu ea in ceea ce privaste cunoasterea si intelegerea visurilor acesteia. El doar asocia munca iubirii pentru O., stiind precis ce va avea nevoie de ea pt a putea studia linsitit si trai linistit. O. scapa ratinamentului clar al lui Felix care un-si poate explica tercerea de la o stare la alta, iar plecarea ei cu pascalopol il trunca in deznadejde, ii clatina credinta si sinceritatea sentimentelor. Eul auctorial il surprinde pe Felix intr.-olupta puternica intre inclinatia de a crede barfele clanului Tulea si dorinta de a-i pastra O. o dragoste mereu pura. Felix se definiste ca un intelectual superior care-si construieste un cod moral: voi cauta sa fiu bun cu toata humea si modest si sa-mi fac o educatie.

D.P.d. v naratologic, Felix Sima “martor ai actor in toate intamplarile”- este de multe ori “vocea autorului”. Este mai tot timpul martor al evenimentelor ai actor cand este la nevoie de miscare, deplasare pentru a crea camp de actiune celorlate personaje (calatoreste la tara, se plimba la sosea cu trasura, cunoaste si det astfel cunosterea unei lumi intregi). Intriga romanului porneste in mom cand Felix vine in casa lui Costache Giurgiuveanu.

Exemplul edificator pentru statutului lui Felix de martor involuntar este oferit in secventa dramatica din cap al XVIII-lea; in timpul abolí lui mos Costache clanul Tulea ocupa militársete casa si vorbeste tare,cu toata indiferente despre diferite decese.

Romanul este construit in mod deliberat in metoda balzaciana prin elementele expuse mai sus, dar interfereaza si cele clasice pentru ca autorul concret a creat caractere pe care le raporteaza implicit la un anume ideal propriu de umanitate. Semnalam, de asemenea, componente romantice in transfigurarea poetica a realitatii semnificativa fiind descrierea baraganului sau povestea de iubire dintre Felix si O. Opera un este de factura traditionala deoarece se regasesc in ea si experiente litarare mai noi cum este ambiguitatea, relativizarea personajelor. Desi s-a urmarit definirea unor caractere, majoritatea personajelor este complexa, reconforma cu proza balzaciana. Tot o experienta noua o constituie si in interesal pentru procesele psihice: alienarea, dedublarea personalitatii, sensibilitatea, retardarea, consecintele ereditatii. Si in maniera de caracterizare a personajelor intervin noutati –naratorul omniscient, extradiegetic noteaza si lectorul percebe numai aspectele auditive fara a-i cunaste gandurile. In caracterizarea O. intervine tehnica noua a relativizarii-proiectarea prin oglinzi cu unghiuri diferite. De asemenea, naraatorul introduce intr.-o strunctura epica heterodiegetica secvente dramatice ca in cap al XVIII-lea in timpul bolii lui Mos Costache cand clanul Tulea ocupa casa si vb cu totala indiferente despre moarte, scena la care Felix este martor involuntar.

Construit cu spirit clasic, balzacian si cu o viziune realista, romanul asimileaza elemente moderne:introspectia, jinetea, luciditatea si precizia analizei, interesal pentru psihologii contradictorii, studiul consecintelor erditatii. La nivelul pct-ului de vedere, se poate observa ca relatiile textuale sunt continute in schema extradiegetic-heterodiegetic, deoarece n narator de gradul I, neimplicat in fapte, relateaza, dar un este obiectiv decat partial din monet ce substratul utobiografic al cartii IESE la suprafata prin proiectarea imaginii autorului concret in 4 ipostaze:Felix, Otilia, Pascalopol, Stanica. Deci, in ciuda utilizarii viziunii din spate (focalizarea 0), romanul un este pe deplin obiectiv din motivele mai sus mentionate.

Enigma O. este un roman fundamental, o creatie originala, sinteza a clasicismului balzacian realist de tipbalzacian, cu elemente romantice si moderne.