Caracterul acid si caracterul bazic al substantelor

Aciditatea (caracterul acid) şi bazicitatea (caracterul bazic) adică tăria (gradul de disociere) acizilor şi bazelor variază paralel cu electronegativitatea în cazul acidităţii şi paralel cu electropozitivitatea în cazul bazicităţii. În perioade bazicitatea hidroxizilor scade iar aciditatea oxiacizilor creşte, de la stânga la dreapta. În grupă, caracterul acid al hidracizilor creşte de sus în jos, iar cel al oxiacizilor scade de sus în jos. Astfel, NaOH – bază tare, Mg(OH)2 – bază slabă, Al(OH)3 – caracter amfoter, iar H2S – acid slab şi HCl – acid tare. HF este un acid mai tare decât HCl, H2SO4 este un acid mai tare decât H6TeO6 (acidul teluric). Elementele de tip d, din cauză că apar în mai multe stări de valenţă, nu se supun acestor reguli. În stările de valenţă inferioare, ele au un caracter bazic iar în cele superioare, un caracter acid.