Ce este sangele?

Sângele este un lichid pompat continuu de inimă către toate părţile corpului (după care se întoarce la inimă şi procesul este reluat) şi are rolul de a transporta oxigenul şi nutrimentele către celulele corpului şi de a aduna CO2 şi alţi produşi de excreţie. Sângele conţine celule specializate care se găsesc într-un matrix lichid numit plasmă. Aceasta dă fluiditate sângelui. Prin circulaţie sângele îşi menţine constantă compoziţia. În plămâni sângele cedează dioxidul de carbon şi primeşte oxigen. La nivelul rinichilor se elimină din sânge excesul de apă şi produşii de excreţie. Substranţele nutritive ajung în sânge după ce sunt absorbite la nivelul intestinului subţire. Glandele exocrine elimină hormonii în sânge şi multe alte substanţe care circulă la nivelul acestuia, de exemplu fierul rezultat în urma distrugerii hematiilor îmbătrânite este apoi transportat în plasmă către zonele de formare a globulelor roşii tinere, unde este reutilizat.

Sângele uman este opac şi fluid, mai dens şi mai vâscos decât apa. Culoarea caracteristică este dată de prezenţa hemoglobinei în celulele roşii; hemoglobina este o proteină specială ce conţine fier. Când este saturată cu O2 hemoglobina are o culoare mai deschisă (oxihemoglobina), iar când nu conţine oxigen culoarea este mai închisǎ. De aceea sângele arterial este mai deschis la culoare decât cel venos. Globulele roşii constituie aprox 45% din volumul sângelui în timp ce celelalte elemente figurate (trombocite, globule albe) mai puţin de 1%.

Volumul de sânge diferă în funcţie de sex, greutate şi conformaţie. În medie un adult are aproximativ 60 mL sânge/kg. Sângele unui tânăr are aprox 35 mL plasma/kg şi un volum de 30 mL globule roşii.

Plasma conţine 90% H2O, iar 7% din compoziţia ei o reprezintǎ proteinele. Principala proteinǎ din sânge este albumina sericǎ care are rolul de a reţine apa prin osmozǎ şi are proprietatea fizicǎ de a se separa de alte proteine din plasmǎ cum ar fi imunoglobulinele sau anticorpii.

Mai există:

• lipoproteine, şi pot fi transportate în plasmǎ tot legate de proteine, vitamina B12, lipide – majoritatea trigliceride (lipidele ar trebui sǎ reprezinte mai puţin de 1 g/100 ml), glucoza, aminoacizi, creatinina, hormon – de exemplu aldosteronul;
• substanţe anorganice deosebit de importante: ioni de ce determină volumul de lichid extracelular prin presiunea osmotică,- se gǎseşte în proporţii mai mici decât ; - parţial ionizat şi parţial legat de proteine, concentraţia în organism este controlatǎ de 2 hormoni: cel paratiroidian ce creşte nivelul de - şi calcitonina care scade nivelul; - se gǎseşte ca şi dizolvat în plasmă în proporţii mici. Variaţii ale acestor cationi interni pot avea efecte majore asupra sistemului nervos, muscular, asupra inimii. Ionii ,, se gǎsesc în cantitǎţi foarte mici, dar au rol important în sintetizarea unor enzime esenţiale.
• principalul anion este cel de ;
• participă în transportul CO2 şi reglează pH-ul; fosfaţii au de asemenea efect de reglare a pH-ului sangvin, intervin în reacţii chimice la nivelul celulelor şi metabolizează .