Clasificarea legaturilor chimice

Legătura chimică este o forţă coezivă datorată interacţiunii învelişurilor electronice exterioare ale atomilor din care rezultă o combinaţie chimică şi care este echilibrată în poziţionarea atomilor în spaţiu în cadrul moleculelor de forţe repulsive, ca forţele de respingere electrostaticăîntre nucleele încărcate pozitiv ale atomilor. Teoria mecanic-cuantică a covalenţei  şi teoria electronică a electrovalenţei explică perfect noţiunea de legătură chimică.
 Natura legăturii chimice este complexă: sunt prezente interacţiuni de natură electrostatică, electrodinamică, magnetică şi nucleară, aşa încât caracterizarea completă şi generală a legăturii chimice este o problemă dificilă chiar şi pentru zilele noastre.  Tipul de legătură chimică este dictat de o serie de factori ca: necesitatea obţinerii unui sistem mai sărac în energie, electronegativitatea, energia de ionizare, afinitatea pentru electroni,
valenţa şi numerele de oxidare ale atomilor precum şi dimensiunile atomilor şi ionilor, tendinţa atomilor de a ajunge la structuri electronice de dublet sau octet, mai stabile. Există şi alţi factori care pot da indicaţii asupra tipului de legătură chimică.
 Legăturile chimice se clasifică în  legături intramoleculare, stabilite între atomi în cadrul moleculelor)  şi legături intermoleculare, care stabilesc între molecule  şi care în comparaţie cu legăturile intramoleculare sunt mai slabe.
 Datorită naturii complexe a legăturii chimice, nu există un model unitar care să trateze întreg spectrul legăturii chimice.
 Pentru legăturile chimice intramoleculare există un model de tratare unitară a acestora,  şi acesta este  modelul legăturii covalente. Astfel, legătura chimicăintramoleculară fundamentală care se stabileşte în molecule este legătura covalentă, formată prin suprapunerea orbitalelor atomice. Cazuri limită ale acestei legături sunt legătura ionică, legătura metalică şi legătura covalent coordinativă. Practic, nu există legături care să se abată în procent de 100% de la modelul legăturii covalente. Astfel, unul dintre cei mai ionici compuşi, CsF este doar în
procent de 93% ionic.
 Dintre legăturile intermoleculare, frecvente sunt legătura de hidrogen, legătura dipol-dipol şi legătura van der Waals.