Cum se masoara presiune sanguina?

Măsurarea directă a presiunii sangvine

Măsurarea directă a presiunii sangvine se face prin introducerea în artera sau vena vizată a unui ac hipodermic, a unei canule sau a unui cateter. Canula este un mic tub din sticlă sau plastic, iar cateterul este un tub lung din cauciuc, polietilenă sau teflon, rotunjit la capătul care intră în vasul de sânge, pentru a putea înainta cu uşurinţă şi care are un orificiu, pe suprafaţa sa laterală, la aproximativ 1 cm de capăt.

Toate aceste măsurători directe se efectuează de obicei în secţiile de terapie intensivă cu pacientul în poziţie orizontală pentru ca valorile presiunii să nu fie influenţate de câmpului gravitaţional.

Măsurarea indirectă a presiunii sangvine

În mod uzual, presiunea sangvină se măsoară indirect, cu ajutorul unui aparat simplu numit sfigmomanometru. Această metodă este foarte simplă, iar aplicarea ei implică un disconfort minim al pacientului. Sfigmomanometrul constă dintr-o manşetă din cauciuc care se poate umfla cu aer cu ajutorul unei pompe de mână (o pară din cauciuc legata de manşetă printr-un furtun, de asemenea tot din cauciuc). Un alt furtun conectează manşeta la un manometru. Para este prevăzută cu o supapă reglabilă pentru modificarea debitului de aer la dezumflarea manşetei. Aceasta din urmă se fixează pe braţ, deasupra cotului, pentru a fi la nivelul inimii. Sub manşetă, la plica cotului se aşează membrana unui stetoscop. Se umflă manşeta până când artera branhială este blocată complet. În acel moment în stetoscop nu se aude nimic deoarece prin arteră nu mai circulă sânge. Folosind supapa de evacuare a aerului din manşetă se micşorează presiunea din aceasta. În momentul când presiunea din manşetă devine egală cu presiunea sistolică artera brahială se deblochează, iar sângele începe să curgă prin arteră. Curgerea sângelui fiind turbulentă, în stetoscop încep să se audă nişte zgomote numite sunete Korotkoff. Acestea se datorează spargerii turbioanelor mari în turbioane mici. În momentul auzirii primului sunet în stetoscop se citeşte valoarea presiunii sistolice pe manometru. Micşorând în continuare presiunea în manşetă, sunetele Korotkoff se aud în continuare în ritmul batailor inimii. Când manşeta nu mai constrânge artera brahială, curgerea turbulentă încetează, transformându-se în curgere laminară. În acel moment sunetele Korotkoff nu se mai aud, zgomotul auzit în stetoscop fiind unul continuu datorat curgerii laminare, iar presiunea corespunzătoare stingerii sunetelor Korotkoff este tocmai presiunea diastolică.

Deoarece sesizarea sunetelor Korotkoff depinde de sensibilitatea urechii celui care le ascultă, precizia acestei metode este de 1 mmHg.

Valorile tipice ale presiunii citite pe manometru pentru o persoană sănătoasă sunt 120/80 mmHg (se citeşte “120 cu 80” sau “12 cu 8”) deci valorile corecte pentru tensiune sunt p=16/10,6kPa.