sa se rescrie propozitiile de mai jos, trecand substantivele evidentiate la alt numar

Avem urmatorul exercitiu:
sa se rescrie propozitiile de mai jos, trecand substantivele evidentiate la alt numar.
,, Primele zile reci ale toamnei au ingălbenit iarba si au starnit nelinistea pasarilor .
Ingrijorate, au început a se pregăti de călătoriile cele lungi.
Pădurea era întunecată și tăcută, fiindcă cei mai de seamă cântăreți plecaseră înainte
de a-i prinde frigul.”

 Prima zi rece a toamnei a ingălbenit iarba si a starnit nelinistea pasarilor .
Ingrijorate, au început a se pregăti de călătoriile cele lungi.
Pădurea era întunecată și tăcută, fiindcă cei mai de seamă cântăreți plecaseră înainte
de a-i prinde frigul.

Ce este personificarea? Notiune

Figură de stil care constă nu o ființă umană, ci dintr-un obiect neînsuflețit,  sau un fenomen abstract, caruia i se confera isusirile unei persoana reale, înzestrat cu simturi și cu darul vorbirii.

ce este oximoronul? notiune.

Notiunea de oximoron include o legatura paradoxală de cuvinte contradictorii, care da nastere unui într concept intrutotul nou.

ce este intrebarea retorica?

intrebarea retorica este o figura sitactica care consistaa in transformarea unei propozitii afirmative intr-una interogativa, facand-o mai expresiva.

ce sunt eufemismele? Notiune.

Eufemismele - sunt cuvintele ce exprima noțiuni învechite asociate unor cuvinte vii si  care supraviețuiesc în limba și sunt exprimate de către alte cuvinte noi.

Ce sunt istorismele? notiune

Cuvintele alese pentru a exprima o realitate sau o idee ce pot atenua sau pot să consolideze anumite aspecte ale realității, acestea sunt istorismele.

afla definitia complementului.

Definitie: Complementul este partea secundară de propoziţie care explica un verb, o locuţiune verbală, un adverb, o interjecţie cu funcţie de predicat. complementele pot fi de mai multe feluri.

Clasificarea atributului din punct de vedere semantic

Atributul se poate clasifica in urmatoarele tipuri:
a) calificativ (eleva desteapta)
b) de identificare (camera din spate)
c) de clasificare (tipul de marti)
d) de complinire (adunarea acelora)
e) descriptiv (case colorate, teren inclinat)

Ce este atributul ca parte a propozitiei?

Atributul este o parte subsidiara de propoziţie care este alaturat şi lamureste un substantiv, un pronume, un numeral.

Subiectul gramatical si subiectul logic. Exemple.

Subiectul se clasifică în gramatical şi logic.
Subiectul gramatical poate indica:
a) agentul acţiunii: Elevul citeşte o carte;
b) purtătorul unei însuşiri sau caracteristici, exprimate de numele predicativ: Copila era veselă;
c) un obiect asupra căruia se răsfrînge acţiunea verbului-predicat dintr-o construcţie pasivă: Cartea este citită de student etc.
Subiectul logic este obiectul gîndirii noastre. De cele mai multe ori, subiectul logic corespunde cu cel gramatical (Ion citeşte; Pasărea zboară etc.). Există însă şi cazuri specifice de utilizare a subiectului logic:
a) În construcţii cu verbul-predicat la diateza pasivă, subiectul logic (agentul acţiunii) e reprezentat prin complementul de agent al propoziţiei, aflat la cazul acuzativ. La transformarea construcţiei active, fostul subiect logic devine subiect gramatical, iar fostul subiect gramatical devine obiectul direct.

Fata moşneagului era horopsită de mama vitregă şi de sora cea de scoarţă (I. Creangă). Subiectul gramatical e substantivul fata, iar subiectul logic substantivele de mamă şi de soră, agenţii acţiunii.

b) Subiectul logic apare şi în propoziţii impersonale, ce indică diferite stări fiziologice (mi-e foame, mi-e sete, mi-i somn, ni-i a mînca etc.). În aceste propoziţii subiectul logic e redat prin pronumele personal în D (mi), care indică şi persoana (mi-e foame = eu sînt înfometat).

c) Subiectul logic, redat prin pronumele personale în cazul dativ, se mai întîlneşte şi în propoziţii de tipul: îi merge bine, le vine a rîde, îi este frig, îţi vine a plînge etc.

Ce este subiectul intr'o propozitie?

Subiectul „impune verbului predicat sau din structura predicatului mărcile sale de persoană, de număr şi de gen”, despre el „se comunică ceva prin intermediul predicatului”, „este elementul cunoscut de interlocutor” şi „reprezintă punctul de plecare (logicosemantic) al relaţiei de interdependenţă , precedînd predicatul”.

Acordul gramatical. notiune si exemple.

Acordul gramatical este o astfel de relaţie sintactică cînd cuvîntul determinativ ia forma de gen, număr şi caz a cuvîntului determinat.

Acordul gramatical total se stabileşte cînd cuvîntul determinativ se acordă în gen, număr şi caz cu cuvîntul determinat: buze tremurînde, crengi înflorite; poveştile acestea).

Acordul gramatical parţial se stabileşte între subiect şi predicat. Predicatul verbal se acordă cu subiectul în număr şi persoană. 

Exemplu:

Iar copilaşii veseli cu pieptul dezgolit.
Aleargă-i sar în cale şi-i zic:
Bine-ai sosit!

Rolul acordului in subordonare. tipuri de acord.

Acordul este legătura prin subordonare a cuvintelor în care cuvîntul determinativ ia forma de gen, număr şi caz a cuvîntului determinat. În cazul acordului, cuvîntul determinat întotdeauna este un substantiv, iar cel determinativ poate fi un adjectiv (roman interesant), un pronume demonstrativ, posesiv sau nehotărît (casa aceasta, casa mea, fiecare casă), un numeral ordinal (copacul al doilea), un participiu sau gerunziu (luna răsărită, luna răsărindă).

Deosebim trei feluri de acord:
a) gramatical (total şi parţial), b) semantic şi c) prin atracţie.

ce este relatia de subordonare?

Subordonarea este relaţia ce se stabileşte între termeni de importanţă inegală: un regent sau determinat şi un termen subordonat sau determinant.
Relaţia de subordonare se realizează ca relaţie:
a) bilaterală sau de interdependenţă, relaţie care reprezintă o formă specială de dependenţă între doi termeni care se presupun reciproc. Acest tip de relaţie se stabileşte între subiect şi predicat.
b) unilaterală, relaţie care se realizează între doi termeni: unul care nu poate fi omis (regentul) şi unul care poate fi omis fără să dezorganizeze comunicarea (subordonatul):casă mare, vine repede etc.

La nivelul propoziţiei, relaţia de subordonare se realizează prin acord, recţiune şi aderare.

ce este relatia de coordonare? Exemple.

Coordonarea este relaţia ce se stabileşte între unităţi sintactice de aceeaşi importanţă, care nu depind nici semantic, nici structural una de cealaltă. De exemplu: zîmbete şi flori; frumoasă, dar tristă; ba un vers, ba un cîntec etc.

tipuri de relatii sintactice.

Deosebim următoarele tipuri de relaţii sintactice:

1. relaţia de dependenţă.
2. relaţia de nondependenţă sau de coordonare.
3. relaţia de echivalenţă sau apozitivă

Ce este enuntul? definitie.

Enunţul este o comunicare întreagă, de-sine-stătătoare, care poate fi înţeleasă de cititor sau care poate fi percepută ca atare de către acesta, chiar dacă el nu înţelege lexical toate cuvintele ei.

Ce este partea de propozitie? Exemple.

Partea de propoziţie este unitatea sintactică minimă dintr-o propoziţie, fără autonomie, care poate fi reprezentată printr-un cuvînt cu funcţie sintactică, redus uneori la un singur sunet, printr-o sintagmă sau printr-un grup coordonativ.

Exemple:

Nu ştiu alţii cum sînt, dar eu, cînd mă gîndesc la locul naşterii mele, la casa părintească din Humuleşti..., parcă-mi saltă şi acum inima de bucurie! (I.Creangă) /
eu, pronume în N., subiect, nu are predicatul mă bucur, deci nu se află în limitele propoziţiei concrete, este parte de propoziţie.

Ce este propozitia? definitie simpla.

Propoziţia este cea mai mică unitate sintactică, delimitată de existenţa unui singur nucleu predicaţional. A se vedea D. Irimia, Gramatica limbii române, Iaşi, p. 330

Tipuri de sintagme.

Se cunosc două tipuri de sintagme:

a) sintagme nominale (casă mare, copil cuminte etc.)
b) sintagme predicative sau atributive (a se întoarce tîrziu, bun la suflet etc.)

Aceste două tipuri de sintagme se deosebesc între ele prin autosuficienţă semanticosintactică: sintagmele nominale, avînd în calitate de regent un substantiv, au o autosuficienţă mai pronunţată;sintagmele verbale, avînd în calitate de regent un verb sau un adjectiv, se caracterizează printr-o autosuficienţă mai puţin vădită.